Șezătoarea de iarnă: fuse, ghicitori și povești

Live Articolul 26 din 27

Iarna, când munca de la câmp se oprea și nopțile se lungeau, satul își muta viața în case. Una dintre cele mai frumoase întâlniri ale acestor seri era șezătoarea. Femeile și fetele se adunau la o gazdă, cu furca, fusul și lucrul de mână, iar focul din sobă ținea de cald tuturor.

Fiecare venea cu ceva de făcut. Unele torceau lâna sau cânepa, altele coseau la cămăși, împleteau ciorapi ori scărmănau lâna pentru țesut. Lumina venea de la o lampă cu gaz sau, mai demult, de la un opaiț, iar mâinile lucrau fără oprire până târziu.

Lucrul mergea mai ușor cu vorbă bună. Se cântau doine și cântece de dragoste, iar bătrânele spuneau povești cu zâne, zmei și Făt-Frumos. După o vreme veneau și flăcăii, care aduceau glume, strigături și ghicitori. Cine nu știa răspunsul la o ghicitoare plătea un gaj: trebuia să cânte, să spună o poveste sau să sărute pe cineva din cameră, spre râsul tuturor.

În apropierea Crăciunului, la șezători se repetau și colindele, așa că serile acestea pregăteau, încet, sărbătoarea. Multe prietenii și multe nunți au început tocmai lângă o furcă de tors.

Poți face și tu o șezătoare modernă: adună familia în jurul unei mese, fiecare cu o mică ocupație, și lasă fundal transmisiunea live de mai sus, cu foc în șemineu, de pe canalul nostru de YouTube. Pentru mai multă atmosferă de iarnă, abonează-te la COLINDE ROMANESTI - Traditii de Iarna.

Urmărește transmisiunea live pe YouTube · Mai multe colinde pe canalul nostru de YouTube